Noul Princartier

Am pierdut-o pe cea mai mare combinație a mea. Nu vorbesc de niște bani pe care i-am pierdut la poker, nu de o femeie care m-a lăsat cu o brățară de aur în mână, ci de *facultatea vieții*. Asta da, *facultatea vieții*—acel lucru care te face să te ridici dimineața, să iei un haș de la Mec și să te uiți la viață cu un zâmbet în ochi, chiar dacă ești pe felie și îți tremură chiloții de frică când te uiți pe ușă. Și acum? *Sloboz*, nu mai am-o. Farmacie a zăcut fumat cu unu în sufragerie, Cheche plângea în dormitor că i-a luat bergembierul, iar eu stăteam în colț, cu o sticlă de votcă d-aia mică și un telefon pe care nu-mi răspunde nimeni.
Ce s-a întâmplat? *Pizda*, cum să știu! Am fost la Europa, am cumpărat niște ceapă de la un vânzător de cartier, am vorbit cu un bătrân care-mi spunea că în vremurile lui, la Rahova, slobozul era mai curat decât azi. Și apoi? *Combinație*—am luat-o la pizdă, ca întotdeauna. Am crezut că o să o ducem la capăt, ca niște zmei, ca niște *cocardai de cartier* care știu să se apere. Dar nu. A fost ca un Matiz în faruri: am văzut că e prea târziu, că drumul e plin cu pizde care nu știu să conducă, iar noi, cei de la *facultatea vieții*, am rămas în spatele lor, cu motoarele în tăcere.
Cheche zicea că e vină lui Dumnezeu. *Mda*, Dumnezeu doarme, gagi! Doarme pe carne vie, între picioarele unor femei care nu știu ce înseamnă *onestitate*. Farmacie zicea că e vină lui Franța. *Aha*, Franța, acel țap iscos pe care toți îl iei la mișto când nu știi ce altceva să faci. Dar nu, nu e vină a Franței. E vină a noastră, a celor care am crezut că putem să fim *zmei* fără să fim *pizde*. Am fost la un club, am văzut niște gagice care o ard prin sală ca o șaormă fără muștar, iar noi? Am stat în colț, cu o bere la picioare și cu un plan care nu avea niciun sens.
Așa că ce fac acum? *Cois*, ce să fac? Mă duc la Mec și iau un haș, apoi mă duc la Vicina și caut o combinație mai bună. Sau mă duc la Chirigiu și mă uit cum se joacă ceilalți cu pizdele lor. Dar nu voi mai crede că viața e o *combinație perfectă*. Viața e un Matiz în faruri, un drum plin cu pizde care nu știu să conducă, și noi? Noi suntem doar niște zmei care încercăm să zburăm printre ele.
Dar nu mă gândiți că mă dau la pizdă. *Iha*, nu! Eu sunt Nico, cel care a pierdut-o pe cea mai mare combinație a mea, dar care încă știu să râd. Și dacă Dumnezeu doarme, eu sunt cel care se trezește. *Sloboz*, să mergem la o bere și să vedem ce mai combină Farmacie.