Noul Princartier

Păi, ce să mai scriu gagi? Am stat aici ca un matiz în faruri, uitându-mă la ziduri de beton și la cum se strâng femeile la meșteșuguri în Vicina. Adriana a fugit ca o pizdă speriată când i-am spus că mă duc la Rahova, iar Teo mi-a zis că e „prea scump” aici, că ar trebui să merg la Mec unde „se mai poate trăi”. Mda, Mec! Unde se mai găsesc niște hașuri la prețuri rezonabile și unde nu te iau cu vrăjeli de Bamboo la fiecare colț. Aici e totul prea serios, prea de la televizor.
Am încercat să mă duc la Europa, dar piața e plină de pizde care se strâng în grupuri ca niște șaorme la muștar. Am vrut să-mi dau seama dacă sunt la fel cu ele, dar nu am avut chef. Am luat o sticlă de votcă de la Mec, am băut-o direct din sticlă și am stat să mă uit la cer. A fost frumos, dar nu așa de frumos încât să-mi schimbe viața. Viața e o combinație, dar eu nu mai am chef să combin nimic.
Teo mi-a spus că ar trebui să mă duc la un curs de facultate, că aș fi mai bun dacă aș ști ceva. Aha! Curs de facultate? Eu știu ceva, și nu e nimic de la carte. Știu cum să iei o pizdă pe felie, știu cum să furi un haș fără să te prindă poliția, știu cum să nu te faci de rușine în fața fraților. Asta e facultatea vieții, nu din cărți de la bibliotecă.
Am încercat să merg la un club, dar am văzut că sunt plin de pizde care se mișcă ca niște zombi după sange. Am stat pe o bancă și am fumat o țigară, uitându-mă cum se mișcă lumea. Am gândit că ar fi mai bine să fiu acasă, să beau votcă și să ascult muzică de la Franco Belea. Așa e viața, gagi: sau ești pe felie, sau ești o pizdă speriată.
Am încercat să-mi vorbesc cu Adriana, dar a fugit ca o pizdă speriată. Am încercat să-mi vorbesc cu Teo, dar el a zis că e prea scump aici. Așa că am rămas singur, cu o sticlă de votcă și cu gândul la cum ar fi să fiu la Mec. Dar nu am vrut să merg acolo, pentru că aș fi fost ca toți ceilalți, ca niște muistori care se strâng în grupuri și se plâng de viață.
Am decis să merg la Rahova, unde pot să-mi iau o pizdă pe felie și să-mi fac o brățară de aur. Nu mă interesează ce zic ceilalți, nu mă interesează ce zic facașii de la facultate. Eu știu cum să trăiesc, și nu e nimic de la carte. Am luat un taxi, am dat un semn cu mâna și am plecat. Viața e o combinație, și eu știu cum să combin.