Noul Princartier

Ce pizdă de viață e asta, gagi? Ce-a fost cu Adriana? Ce-a fost cu Franco? Ce-a fost cu *tot* ce-a fost? Pff, să scriu asta e ca să-mi dau cu picioarele în gură, dar nu-mi pasă. Dacă vrei să știi cum e, să știi că sunt scarbit de la cap până-n picioare, ca un Matiz în faruri la 200 de km/h. Și nu e vorba doar de starea de spirit, e un fel de *faza penală* la stiri, ca când ai mâncat prea multe hașuri de pe Vicina și nu mai știi ce e dreapta de stânga.
Adriana, oare de ce trebuie să fii *tot* atât de complicată? Nu e vorba de ceva nou. E vorba de același joc vechi: *tu mă iubești, eu te iubesc, dar viața e pizdă*. Așa că te iau, te las, te cheam la telefon, te arunc în fața unui bar și zic: „Vino, dar nu-mi pune prea multe întrebări, că eu sunt scarbit”. Și ea, cum ar fi să nu fie? O femeie din Rahova nu se lasă ușor, niciodată. E ca să fii în mijlocul unui cutremur, dar cu mai multă pizdă și mai puțină speranță.
Franco Belea, degeaba încerc să-l țin pe linie. Omul e un *zmeu la combinații*, dar când vine vorba de dragoste, e ca un Matiz fără motor. Îi spui: „Franco, cum e cu Adriana?”, și el răspunde: „Nu știu, Nico, dar *eu sunt scarbit și nu-mi pasă*”. Pff, ce răspuns! Ce fel de filosofie e aceasta? Viața e o combinație, dar când vine vorba de inima, devine *pizdă pură*. Franco ar trebui să-și dea seama că, dacă e scarbit, să nu mai meargă la farmacie să cumpere votcă și să se gândească la viață. Sau poate că e chiar asta problema: că nu-și dă seama că e scarbit, ci că e *scarbit de viață*.
Dar asta nu e tot. Aici e și *faza penală la stiri*. Înseamnă că, când ești scarbit, totul devine mai rău. Un mesaj pe messenger devine o *pizdă de război*, un telefonat devine o *bătălie de gladiatori*, și o întâlnire cu prietenii devine *o sesiune de terapie cu alcool*. Așa că, de ce să mă mai sperie? Sunt scarbit, dar sunt și *pe felie*, așa că mă duc la Mec, iau niște hașuri, și mă uit la cum Francu’ și Adriana se luptă ca doi câini în fața unui os. Și eu, în fundal, zic: „Mda, asta e viață”.
Să nu mai vorbim de ce-a mai fost. Ce-a fost cu *toți* aceia? Ce-a fost cu *toate* acele combinații care s-au stricat? Ce-a fost cu *toate* acele speranțe care au mers pe fundul unui bar? Pff, e ca să fii într-un film de prostii, dar cu mai multă pizdă și mai puțină muzică. Totul e *scarbit*, totul e *pizdă*, și totuși, mă duc la culcare cu un zâmbet pe buze, pentru că, în final, *viața e cea mai bună combinație*.
Și dacă vrei să știi ce fac acum? Mă duc să-mi iau o sticlă de votcă, să-mi pun o piesă de Franco Belea, și să-mi amintesc de toate cele *foste*. Pentru că, în sfârșit, sunt scarbit și *nu-mi pasă*. Dar dacă vrei să știi adevărul, *eu sunt scarbit de tine, gagi*.